1. Ferice de omul care nu se duce
Nicicând la sfatul celor răi
El nu se oprește pe calea ticăloasă
A oamenilor ce-s păcătoși.

R: /:El este :/ ca un pom roditor
/: Sădit lângă :/ bun izvor, bun izvor
Rodul dă la vremea lui
Frunzele nu-i veștejesc
Tot ce-ncepe duce la bun sfârșit.

2. Dar vai de acela care se așează
Pe scaunul batjocoritor
Căci el este că pleava spulberată-n vânt
Și este judecat de Domnul Sfânt.

R: El nu este, nu va fi ca un pom roditor
Sădit lângă apă bună sau izvor răcoritor
Rod nu are, că-i uscat
Viața-i toată un coșmar
Bogăția nu-l face fericit.

3. Însă Domnul cunoaște calea frumoasă
A oamenilor neprihăniți
Căci El îi iubește, îi binecuvântează
Și pentru veci îi face fericiți.

R: Hai să fie, frați, surori, ca un pom roditor
/: Sădit lângă :/ bun izvor răcoritor
Astfel noi rod vom avea
Viață veșnică în dar
Iar bucuriile vor fi fără hotar.