Suntem poate prea cruzi acum și poate prea tineri pentru riduri
și cred ca și prea bătrâni pentru izbucniri isterice de-a râde. .
Suntem o generație ce sa cuprins instant de răcituri si friguri. .
Sau de călduri in dosul soarelului ce adesea le surâde…

Suntem flecari sau poate prea filosofi in slovă cateodata …
Cu vorba aprigă tocmită gutural la limita tarabelor de piață. .
Avem timbrele răgușite sau stridente, cu tonalitatea racordată…
La nervul zvâcnitor din tâmplă ce se numește puls de viață

Suntem automat stringenți când ni se încalcă drepturi. .
Dar prea miopi când alți zac sub greauă oropsire
Încremeniți in legea firii, rămanem sclavi vechilor culturi. .
Aceiași vesnici muritorii, ce neglijăm chemări ce vin din nemurire. .

Suntem degrabă folositori de verbe dure in propoziții. .
Și adjective avem doar pentru noi vreo doua lexicoane. .
Fără sa înțelegem pe cei in jur, degrabă facem supoziții …
Și măcinăm scrâșnit in dinți o pledoarie de consoane. .

Suntem tolăniți in fotoli largi, răpuși de pandemică indolență…
Cu mâinile pierdute in obositoarea arta a nefacerii de bine. .
Și ne încărcam agenda de acțiuni îngrămădite, fără consistență. .
Aceasi trândavi zeloși cu zumzet, imitatori de harnice albine …

Suntem mai mult decât suntem in stare de a recunoaște …
Suntem mai puțin decât ne închipuim in grandomanii crescute
Suntem vii aceia care au mirosul înțepat ca și de moaște. .
Dar ce prin inviere pot fi desțeleniti din lanul de cucute

Suntem pe derdelușul unor vremuri ce o iau la vale. .
Fără să mai poată fi ținute cu mâna rigidă putin pe loc. .
Suntem la trup, noi trupului ploconiti din ochii și șale. .
Cu stările ce pendulează între apa lălâie și vâlvătăile din jar de foc

Suntem o humă ce se uită îngâmfată in străluciri de stele …
Să își afle strălucirea in lucruri ruginite ce putrezesc ușor…
Uitând că sufletul e nepieritor si vine din Dumnezeu in toate cele. .
Și că doar el în cei vremelnic mai are continuu viitor. .

Suntem degrabă supuși greșelilor și neputinței de îndreptare …
In fiecare veac dorim mai drepți sa fim și suntem tot mai strâmbi
Ca neascultarea de Dumnezeu ne este stigmă si înfierare …
Și nu mai avem nimic din maiestatea cereștilor inaripați porumbi!

Suntem și ce va fi o sa vedem de azi, de maine, de cine știe când? !
Că nu ii capacitatea noastră de a fi cum n-am mai fost vreodată …
Puterea nu e in sabie, in vorba meșteșugită sau in înțeleptul gând. .
Ci in Isus Hristos ce schimbă, in Duhul ce poate și in voia unui Tată!