La ieslea cea săracă
Se-aude foşnet sfânt:
Sărind peste-o băltoacă
Vin îngeri să petreacă
Pe Domnul ce Se-mbracă
În haina de pământ.

Serafii de lumină
Sandalele îşi scot
Şi-adânc I se închină
Celui ce-a vrut să vină
În lumea de ruină,
Iehova Savaot.

Din zarea de aramă
Se-adună la sălaş
Arhanghelii de seamă
Şi calcă-ncet, cu teamă,
Căci într-un colţ o mamă
Adoarme-un Copilaş.

E linişte şi pace
În grajd la Betleem,
Doar oile buimace
Se uită cum dincoace
Cuvântul trup se face,
Să fie ce suntem.

Aievea este oare?
Se poate-aşa ceva?
Din slăvi nepieritoare,
Cel Necuprins de zare
În paie să coboare,
Şi trup ca noi să ia?

O, Bun venit, Iubire,
În glodul nostru greu!
Isuse, mântuire!
Isuse, preamărire!
Isuse, nemurire!
Cu noi e Dumnezeu!