Către zi de veşnicie
Vremea cumpăna-şi îndreaptă,
Gândul totul vrea să ştie,
Inima de mult aşteaptă.
Cartea lumii-n ceruri scrisă
E la cea din urmă filă,
Numai azi mai stă deschisă
Ușa cerului spre milă.

Prea de mult păcatul strică
Rostul de frumos şi bine,
Tot pământul se ridică
Din ce-a fost către ce vine.
Prea de mult e numai noapte,
Dar un zvon de cer adie,
Lacrimile se fac şoapte
Către zi de veşnicie.

Totul e chemat s-audă,
Totul e venit să vadă;
Cine poate să se-ascundă?
Vrednic cine e să șadă
Peste val de rătăcire,
Orice minte înţeleaptă
Simte cum spre împlinire
Vremea cumpăna-și îndreaptă.

Din zidire în zidire,
Lume-ncearcă peste lume,
Sferei de nemărginire
Să-i găsească rost şi nume.
Poate omul să-nţeleagă
Zbaterea-ntre cer şi glie? ...
De-o istorie întreagă
Gândul totul vrea să ştie.

S-a rostit făgăduință
Mult mai mult ca o minune
Să se vadă prin credință
Chipul unei lumi mai bune;
Pasu-i plin de nerăbdare
Cerului să calce treaptă;
Ostrov dincolo de zare
Inima de mult așteaptă.

Dar se strigă: cine-i oare
Pregătit în cer să treacă?
Ochii-şi pleacă fiecare
Mai adânc în ei să-și tacă;
Fapta noastră e-n balanţă,
Hotărârea va fi zisă,
Ne coboară sau ne-nalță
Cartea lumii-n ceruri scrisă.

Cinʼ s-aline tot ce doare?
Cinʼ să stingă focul setei?
Frânte-n fals către mai mare
Gem tăriile planetei;
Celui prins în drum de moarte
Cine să-i gătească milă?
Îngerul ce scrie carte
E la cea din urmă filă.

Doar Isus ridică iară
Palmele-I însângerate...
Şi ne cheamă-a câta oară
Din robia de păcate;
Azi e ziua mântuirii,
Azi e zi din vechi prezisă,
Ușa milei şi-a iubirii
Numai azi mai stă deschisă.

Chiar în prag de nemurire
Tot mai șade la răscruce
Om orbit de rătăcire,
Fără Ghetsimani și Cruce.
Și ce jalnic, nu decide
Între aur și argilă,
Pe când iată, se închide
Ușa cerului spre milă.

Ușa cerului spre milă
Numai azi mai stă deschisă.
E la cea din urmă filă
Cartea lumii-n ceruri scrisă.
Inima de mult așteaptă,
Gândul totul vrea să știe.
Vremea cumpăna-și îndreaptă
Către zi de veșnicie.