Printre dureri, învaţă inima mea s-aștepți,
Va fi cândva o zi a celor drepți.

Învață printre rele nădejde să aduni,
Va fi curând o zi a celor buni.

Încearcă printre neguri lumina s-o răzbați,
Va fi, va fi o zi a celor prea uitaţi.

Din câte sunt pe-aicea, nimic nu e de strâns...
Va fi o zi, va fi, a celor ce au plâns.

Mai cântă, chiar când pasul se-afundă în tristeți,
Va fi curând o zi de frumuseți.

Mai cântă, te mai roagă sub multele loviri,
Va fi o zi a marii fericiri.

Nu, nu e stinsă truda când anii par pierduţi,
Va fi o zi a celor neştiuţi.

O mână ce s-ajute mereu a fost întinsă,
Ca zorii dimineții pe cer va fi aprinsă.

Piciorul ce spre bine a străbătut pământ
Va odihni odată pe Muntele cel Sfânt.

O frunte preaplecată suspinul să-l asculte
Va fi încununată cu stele multe, multe.

O vorbă doar, o faptă născută din iubire
Va fi curând schimbată în strop de nemurire.

Un glas ce-n osanale din lacrimi s-a 'nălțat
În lumile măririi va fi străluminat.

Şi gândul pentru altul durut în greu de noapte
Va fi ca un luceafăr plutind spre miazănoapte.


Inima mea, învaţă printre dureri s-aştepți...
Va fi o zi a celor buni și drepți.