Poate că astăzi inima ți-e plăpândă,
Rănită, vulnerabilă sau obosită.
Obosită să mai lupte,
Să aștepte,
Să se roage,
Să mai spere că se poate.

Poate că, urmat de o luptă grea,
Ai pe umeri o povară…
Povara ta.

Poate că o furtună devastatoare
Ți-a luat cu totul puterea
Puterea de a mai sta în picioare.

Dar un adevăr este că:
Nu ești puternic atunci când ești tare,
Ci ești puternic când ești slab.
Nu dovedești că ești tare atunci când stai în picioare,
Ci dovedești putere când ești slab și nu renunți,
Chiar dacă ar părea singura opțiune.

Slăbiciunea te întărește,
Chiar dacă nu-i plăcută.
Te formează
În tăcere, în ascuns, în profunzime.

Poate că acum ți-e greu să crezi,
Dar acea lacrimă cursă în taină pe obraz
Face o inimă nedumerită,
Un om să rămână treaz.

Nu e o pedeapsă,
Ci e har.
Căci în valea plângerii
Afli mai clar
Dacă ești curat sau ești murdar.
Acolo te sfințești
Și acolo te curățești.

Tu astăzi cum ești?