ÎN CAMERA DE SUS
E întristare multă, în disperare plâng,
La pieptul Tău, Isuse, eu sufletul îmi strâng,
Doresc să te ascult, dar plânsul nu mă lasă,
Căci sufletul de mamă este zdrobit și-i pasă.

Eu știu că-n suferință Tu nu mă părăsești,
Deși nu am vreun merit, pe mine mă iubești,
Copiii mi-s departe, s-au depărtat de Tine,
Te rog, să îi trezești, să ai milă de mine.

Ca mamă mă consum, mă tem de ce o să vină,
Te rog, ca pacea Ta și liniștea divină,
Să mă înconjoare, Doamne, să vadă lumea toată
În cine mă încred, pe cine am ca Tată.

Nu mă lăsa să cad, nu vreau ca să clachez,
Ajută-mă să cresc, să mă întăresc în crez,
Am sufletul zdrobit, cuvinte nu găsesc,
Dar lacrimile mele eu știu că îți vorbesc.

Nu știu ce să îți cer, căci sufletul mă doare,
M-așez acum în rugă, nu pot sta în picioare,
Durerea este cruntă, nu știu cum pot s-o duc,
Cuvinte nu găsesc ca să o reproduc.

Te rog, cu a Ta milă, să faci acum, ceva,
Îți cer doar pacea Ta și nu vreau altceva,
Un duh de pocăință îți cer în rugăciune,
Și îndrăznesc ca mamă să cer și o minune.

Minunea convertirii o vreau în casa mea,
Noi știm că pe pământ nu-i bine, viața-i grea,
Dar mă încred în Tine, te rog, a Ta lucrare,
S-aducă mântuire și-n suflet vindecare.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Aduc o mulțumire, îți mulțumesc, Isus,
Tu m-ai chemat aici și pacea Ta îmi dai,
Căci camera de sus e ca un colț de rai.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Pe fiecare nume cu lacrimi l-am citit,
Noi plângem mult și tare, cu toții suferim,
Pe liste sunt copiii pe care îi iubim.

Aducem, cu durere, în rugăciuni fierbinți,
Pe toți copiii noștri, căci noi suntem părinți,
Ne-ai dat copiii-n dar, un dar ce l-am pierdut,
Le place mult în lume, nu știm ce-i de făcut.

În camera de sus eu strig lângă altar,
Pe liste sunt bolnavii, trimite al Tău har,
Trimite pacea Ta și a Ta alinare,
De este voia Ta, noi cerem vindecare.

În camera de sus eu strig și stau în rugă,
Te rog, ca ruga mea, la Tine să ajungă,
Dar voia Ta împlinește, Tu cunoști totul bine,
Te rog, mă iartă, Doamne, cuvintele-s puține.

E timpul de pe urmă și răul a încolțit,
Satana ne lovește, el este îngrozit,
În lume este haos, căci haosul domnește,
Trimite Duhul sfânt, poporul Tău, trezește.

Bisericile-s goale, puțini am mai rămas,
Și Mirele-i la ușă, mai e un singur ceas,
Un ceas de priveghere pentru mireasa Ta,
Trimite Duhul sfânt, pe noi nu ne uita.

Sodoma și Gomora sunt astăzi pe pământ,
E multă stricăciune, se bate joc de sfânt,
E timpul la sfârșit, Scriptura se împlinește,
Curând va veni Domnul, creștine, te grăbește.

Nu știi de va fi mâine, azi vino la Hristos,
Ce poate fi mai bun, nimic nu-i mai frumos,
Decât să ne întâlnim în patria cerească,
Eu strig în rugăciune, e rugăciunea noastră.

În camera de sus acum ne-am adunat,
Necazul, suferința pe toate le-am vărsat,
Suntem poporul Tău, suntem o grupă mică,
Dar credem cu tărie că ruga ne ridică.

Noi nu avem vreun merit, venim si ne rugăm,
Aceeași rugăciune cu toții înălțăm,
Vrem cerul cu ardoare, te rog, să ne vorbești,
Din ațipirea noastră, Tu poți să ne trezești.

În camera de sus stăm toți mână în mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici,
Chiar dacă grupa-i mică, noi nu suntem chiar mici.

Ne-ai înfiat pe noi și Tu ne-ai dat valoare,
Suntem iaspis și rubin, nu piatră oarecare,
În cer dorim cu toții să stăm la masa Ta,
Suntem o turmă mică, aici nu ne lăsa.

Curând vine sfârșitul la tot ce-i suferință,
Prin Tine și cu Tine vom avea biruință,
La marea de cristal imnuri de bucurie,
Vom înălța fierbinte, întreaga veșnicie.
Emilia Dinescu