Lanțuri...

Lanțuri grele scuturate
Rupte de Hristos
Care carnea ți-au zdrobit
Zi de zi până la os

Lanțuri grele de robie
Rupte de-a Lui mână
Care sapă in inimă
Și în piept fântână

Lanțuri lanțuri ruginite
Care te-au legat
De pământ și de uitare
Și de-al tău păcat

Lanțuri reci care-i fost rupte
Sus pe Golgota pe cruce
Aruncate în uitare
De iertarea Lui cea dulce

Ută-te la cer să vezi
Pe Acela care poate
Dacă-i ceri cu stăruință
Rupe lanțurile toate

Și din rob străpuns de țepe
Vei ajunge-n libertate
Fiincă lanțuri de robie
Au fost rupte de El toate

Numai Domnul are milă
Și se-apleacă spre inimă
Dă balsam de vindecare
Și cu dragoste alină.

Toți acei ce poartă lanțuri
Vă întreb dacă vi greu
Timpul încă nu-i trecut
Căutați pe Domnul meu! Amin