1
Pe-a universului cărări
Sunt multe semne date
De vânturi, care duc spre cer
Și pleacă spre departe...

Pe ale neantului cuprins
Mereu din vreme-n vreme
Vorbește Sângele ce-a curs
Pe Lemn de Chin, devreme...

În căile de galaxii
Atât de neștiute
E un Pământ murmuitor
Născut din Mari Cuvinte!

Un neam de oameni, veghetor
Ce-așteaptă, cu tărie
Din cer Hristosul Salvator
Din moarte să-i învie!

Ei pleacă a lor genunchi cu drag
Cu glasuri tremurânde!
Și cugetă înspre Cuvânt
Cu tâmple tari, cărunte!

Se luptă cu acel ce-i Domn
Al lumii, zeu de humă!
Și ale lor rugi, sunt vii mustrări
A vremilor din urmă!

Ei nu se tem de acest dușman;
Precum Ilie, strigă
Spre Dumnezeul Cel Prea-Înalt
Ce Rug de Foc ridică!

Dar cine-s ei, ? De unde vin
De unde au Credința?
Ce Foc e-n ei nedeslușit
Ce naște Biruința? ...

2
Ei sunt acei Răscumpărați
Pe Golgota cea Vie
Prin Cel ce-i pururi Împărat!
Ce iarăși va să vie!

Mai e puțin, privind spre cer
Vor fi în noua Casă!
Ierusalimul minunat
Cu Domnul Sfânt la masă!



Biruințele lui David