Și când te gândești că Domnul e mereu de partea ta,
De ce lași ca-ngrijorarea să-ți cuprindă inima?
Strâng ceva oare-n grânare păsările cerului?
Nicidecum, ci sunt hrănite chiar de mâna Domnului!
N-ai citit oare-n Scriptură că tu ești mult mai de preț
decât ele și că hrană îți va da Tatăl ceresc?
Și apoi, ce folosință ai dacă te-ngrijorezi?
Te ajută la statură? Te ajută să mai crești?
De ce te-ndoiești de Domnul și de marea Sa putere?
De ce nu vorbești cu cerul și tot suferi în tăcere?
Oare nu știi tu prea bine că Hristos nu te-a uitat,
Că pe brațul Său puternic cu cei dragi vei fi purtat?
Întâi Petru, cinci cu șapte, din Cuvântul Domnului:
"Ale voastre temeri, toate, le-aruncați asupra Lui!"
Și atunci, de ce ai teamă? Și de ce te-ngrijorezi?
Unde ți-ai pierdut nădejdea și de ce azi nu mai crezi?
Știi de ce? Căci multă vreme ai privit prea mult în jos,
Ai căutat o rezolvare la omul neputincios!
Dar ai înțeles că lumea nu te va salva din groapă
Ci, din contră, uneltește și încă mai mult te sapă!
Astăzi, însă, îți ridică ochii din lutul vâscos
Și-ațintește-ți-i spre ceruri, către Domnul tău milos!
Cheamă-L și îți va răspunde, te va umple de putere,
Te va trage-afar din groapă și-ți va da și mângâiere!
Și în loc de-ngrijorare în al tău duh va turna
Bucurie, har și pace, până-n ceruri vei intra!
Nu te teme, crede numai, căci Eternul e cu tine,
El te va purta pe brațe până-n slăvile divine!