În zbor trecut-au anii, ca norii-n larg de zări
ce unul după altul se pierd în depărtări...
Întocmai e și anul ce-ajuns-a la sfârșit:
S-a mistuit în zare, chiar după asfințit.
Și sunt atâția oameni care, nerăbdători,
Devreme-și încropiră planuri de viitor.
În anul care vine -zic ei- astfel vom face: Grânarele-nvechite pe toate le-om desface!
Căci țarinile noastre rodit-au din belșug
și vechile hambare chiar nu ne mai ajung!
Ne vom zidi grânare mult mai încăpătoare,
Mai mari și mai înalte și mult mai largi hambare!
Pe toate le vom umple cu bunătăți și roade
Ca pentru multă vreme să ne-nfruptăm din toate!
Vom fi fără de grijuri, doar vom mânca, vom bea,
În chefuri și-n petreceri ne vom tot desfăta!
*
Ce multe planuri face omul cutezător,
De parc-ar fi el rege, stăpân pe viitor! . .
De parcă ar deține cheia spre nemurire:
Așa se poartă omul firesc, plin de trufie!
Însă, de sus, din ceruri, pe cei ce-așijderi spun,
Eternul îi numește nechibzuiți, nebuni!
Căci chiar în astă noapte se poate să le ceară
Din trup numai suflarea, făr' de agoniseală!
Și tot ce cu mândrie în viață și-au clădit,
Tot ceea ce în lume lacomi au tot zidit,
La cine va ajunge și ale cui vor fi? ...
Hambarele umplute cin' le va moșteni? ...
*
Vedeți, voi, frați în Domnul, că mult mai înțelept
E omul care merge numai pe drumul drept?
Omul ce niciodată în sine nu se-ncrede
Ci numai în Acela ce și în beznă vede?
E mai de preț săracul în Domnul ancorat
Decât bogatul care ajunge-va în iad!
Când anul se sfârșește, noi să privim spre nori
Ca El să ne deschidă calea și-n viitor!
Va ști El ce să facă și-n următorul an,
Va ști cum să ne ducă spre noul Canaan!
Va ști cu siguranță mereu cum să ne poarte,
Știe și Marea Roșie cum El ne-o va desparte!
Știe cum pân' la capăt ne va călăuzi
Însă doar de rămânem în Domnul, zi de zi!
Vrei binecuvântare și-un loc sus, în splendori?
Atunci te lasă-n mâna eternului Păstor!