David și Goliat

David un tânăr cu păr bălai
Era unul din fiii lui Isai.
Într-o zi se pregătise de plecare
Să plece pe câmpul de bătaie
La frații săi cu mâncare.

La frații săi când a ajuns
Vorbele lui Goliat l-au pătruns,
Atunci David se hotărî
Pe filistean al omorî.

De veste la Saul imediat s-a dat:
David vrea să lupte cu Goliat din Gat!
David lui Saul îi zicea:
Nimeni să nu-și piardă nădejdea.

Cu filisteanul cel din Gat
Mă voi duce să mă bat.
Cinci pietre din pârâu și-a luat
Cu praștia și toiagul a înaintat.

Goliat când l-a zărit
În râs a izbucnit
Văzând un copil cu toiagul în mână
Nu văzu praștia ce o avea la îndemână.

David piatra a fixat-o
Cu praștia apoi a tras-o
Care în urmă a intrat
În fruntea lui Goliat.

Atunci David a alergat
Și capul i l-a tăiat
Cu sabia lui Goliat uriașul
Apoi capul îl duse la împăratul.

Oștirea lui Saul se repezi
Pe filisteni ai urmări
Și ce fericiți erau
Când biruitori se întorceau.
Multe lupte David a câștigat
Iar la urmă a ajuns chiar împărat
Și s-a pregătit în viața aceasta pe pământ
Pentru a întâmpina pe Domnul său cel Sfânt.
Amin