Om cu carte și căzut,
E-o nenorocire mare.
E de două ori pierdut:
C-a știut și-a cunoscut
Și se duce la pierzare,
Refuzând marea-ndurare.

Cu aceia care te-nvață
Tu să fii îngăduitor.
Nu-i om desăvârșit pe lume,
Toate să-i fie sfinte și bune.
Au și ei cusurul lor.
Să privești la Domnul ești dator.

Dar pentru binele cel mare
Ce ți-au făcut cu-adevărat,
Nu-i osândi când și ei, oameni
Vor greși ca tine asemeni,
Și-i vei vedea cu vreun păcat
Din neveghere strecurat.

Cel înțelept în toate este
Cu patru ochi și două minți,
Păstrând măsura bună-n toate,
În adevăr și în dreptate,
În mers, în vorbe și-n dorinți,
În rugăciuni și-n stăruinți.

Văzând cărarea înainte,
Va ști cum să sfârșească drept.
După cinste și cumpătare,
După înțelepciune și răbdare
Se vede omul înțelept
Și-acel cu doruri sfinte-n piept.
Amin.
(Vineri, 6 noiembrie 2020)