Doamne, sunt atât de slabă fără Tine!
Sunt un fir de praf purtat de vânt.
Simt in mine umbrele -nserării,
Lacrima ce cade pe pământ

Doamne, nu pot merge fără Tine!
Mă târăsc și am uitat de zbor.
Pleoapele îmi ard de plâns, durere,
Iar deasupra mea e, veșnic, nor.

Doamne, fă-mă ol umplut cu Tine,
Dă-mi cămașă Ta să o îmbrac!
Simt durerea-nstrăinării care
Mă îmbracă -n pulbere și-n sac.

Doamne, nu privi cu ură, către mine!
Sunt un fiu ce m-am întors din iad.
Am trăit cu porcii, in rușine,
Dar Tu m-ai chemat pe-al Vieții vad.