Iosif vândut de frații săi

Iacov cu familia trăiau în Canaan
Unde locuise bunicul său Avraam.
Iacov avea doisprezece fii:
Fiii Leei și a Rahelei,

Fiii Zilpei, roaba Leei
Și fiii Bilhei, roaba Rahelei,
Dar mai mult pe Iosif îl iubi
Și pe Beniamin că Rahela muri.

Pe Iosif îl urâ mult frații săi
Din pricina visurilor,
Căci avea gânduri alese
Și interesante vise.

Că erau la legatul snopilor
În mijlocul câmpului...
Snopul lui s-a ridicat
Și ceilalți s-au închinat.

Încă un vis el a visat:
Luna, soarele și 11 stele
I s-au închinat
Și tatăl său atunci l-a mustrat.

Frații lui erau la Sihem cu oile
Și lui Iosif i-a zis: până acolo du-te fiule,
Să-mi aduci de acolo vești
Vezi dacă frații tăi sunt sănătoși.

Cum l-au văzut ei de departe
Au zis „uite pe al nostru frate"
Veniți viața să i-o luăm
Într-o groapă să îl aruncăm.

Ruben zicea „nu e bine chiar așa,
Se gândea că mai târziu îl va scăpa.
Haina pestriță s-o luăm
Într-o groapă fără apă să îl aruncăm.

Apoi au șezut de au mâncat
Dar ochii li s-au îndreptat
Spre o ceată de ismaeliți
Ce mergeau înspre Egipt grăbiți.

Iuda a zis să nu-l ucidem
Mai bine veniți să-l vindem,
Cu 20 de sicli de argint
Să nu-l mai vadă să-l ducă în Egipt.

Strigară Iosif cu durere
La voi nu am mângâiere,
Mă vindeți să fiu dus departe
Nu vă purtați ca și cum frate.

Degeaba plângea cu amar
Lacrimi multe în zadar...
Frații lui înjunghind un țap
În sânge haina i-au muiat.

Trimițând haina acasă
Zicea „uite ce am găsit noi tată.
Când Iacov haina a văzut-o
Îndată el a cunoscut-o.

O, fiul meu a fost sfâșiat
Cred că o fiară la mâncat.
La jelit el multe vreme
Plângea fără mângâiere.

Iosif era vândut lui Potifar
Dregătorul lui faraon...
Era binecuvântarea Domnului
Peste casa egipteanului,

Fiindcă Iosif trecere a căpătat
Și Domnul prin el la binecuvântat.
După o vreme iată ce s-a întâmplat
Un lucru foarte ciudat.

A lui Potifar nevastă
Pe Iosif îl apucă de haină în casă,
El i-a lăsat haina în mână
Și fuge de lângă stăpână.

Atunci țipă în gura mare
Lui Iosif îi dăduse acuzare.
Deși nu era el vinovat
Stăpânul în temniță l-a aruncat.

Paharnicul și Pitarul
Au supărat pe împăratul,
Cu Iosif în temniță i-au băgat
Apoi câte un vis ei au visat.

O tălmăcire îmbucurătoare
Peste trei zile scapi de la închisoare
Zicea Iosif paharnicului
Pune o vorbă pentru mine împăratului.

Pe mai marele pitarilor
Îl va scoate înaintea slujitorilor.
După trei zile te vor spânzura
Și păsările carnea-ți vor mânca.

După trei zile chiar așa s-a întâmplat,
Apoi după doi ani Faraon a visat
Și era foarte tulburat
Pentru ceea ce a visat.

Nimeni nu i-a putut tălmăcii
Visul, până Iosif îi vorbi:
În șapte ani vei strânge bucate,
Apoi șapte ani va fi foamete.

Acum alege om înțelept
Să-l pui peste Egipt
Să strângă grămezi de cereale-n număr mare
Să faci hambare cu mâncare.

Împăratul porunci:
Al doilea după mine tu vei fi.
Cu haine de in subțire l-au îmbrăcat
Cu mare cinste era înconjurat.

Anii de belșug s-au isprăvit
Și iată foametea sa și ivit.
Foametea se răspândea
Din Egipt până la familia sa.

Și Iacov zice: plecați în Egipt
Să cumpărați grâu pe argint
Cu toți să trăim
Și să nu murim.

Când fii lui Iacov au venit
Iosif spre ei cu milă a privit...
Vă voi da bucate îndestulate
Dacă veți aduce cel mai tânăr frate.

Să văd, nu sunteți iscoade
Vreți să cercetați locurile slabe?
Vă voi crede pe deplin
Când voi vedea pe Beniamin.

Pe Simion l-a ținut la opreală
Și ceilalți porniră înspre țară,
Când ajung ei la tatăl lor
Cu grâul și argintul la gura sacilor

Și când auzi Iacov ce îi povesti
Zicea voi mă lipsiți de copii.
Soția mi-a murit,
Cred că și Iosif negreșit,

Simion este întemnițat,
Să se prăpădească și acest băiat?
De i se întâmplă vreo nenorocire
Voi muri de supărat și de durere.

Când merindea li s-a terminat
Cu Beniamin în frunte au plecat
Ajungând în Egipt se uitau cu mirare
Cum Iosif le-a dat de mâncare.

După ce au pornit la drum
I-au ajuns un econom.
V-ați purtat așa de rău
Furând paharul Domnului meu.

La Beniamin când se găsi paharul
Nu au zis uite tâlharul,
Ci cu hainele rupte
S-au întors în cetate.

Cum ne vom îndreptăți?
Robi tăi de acum vom fi.
Iuda s-a pus chezaș pentru băiat
Și ar vrea să stea chiar el întemnițat.

Iosif când îi auzi
La frații lor el le vorbi:
Sunt Iosif fratele vostru,
Mai trăiește tatăl nostru?

Atunci ei tare s-au speriat
Și înaintea lui s-au închinat.
Au plâns și s-au îmbrățișat...
Haine de schimb și merinde le-a dat.

Veniți cu tata și familiile aici
În Gosen să locuiți
Ca să nu pieriți
Și să fiți cu toții fericiți.

Când Iacov a auzit că Iosif trăiește
S-a înviorat pentru această veste
Și Israel a zis, , destul"
Vreau să-mi văd băiatul.

Iacob și cu Iosif se îmbrățișau
Și de bucuria mare ei plângeau,
Pentru că pe Iosif el l-a întâlnit
Și acum era sigur că el n-a murit.

Înaintea lui Faraon s-a înfățișat
Și atunci Iacov la binecuvântat.
În țară era bucurie mare
Era o zi de sărbătoare.

Dacă Iosif de Domnul nu s-a îndepărtat
Dumnezeu la binecuvântat,
A fost o zi de sărbătoare
Dar și asta e trecătoare.

Acolo în ceruri ne vom bucura
Cu toții pe Domnul îl vom lăuda
Să cerem să ne îmbrace cu putere
Că zilele vor fi nespus de grele.

Poate vom fi chinuiți
Batjocorâți și omorâți,
Să cerem cu toții pecetea sfântă
Să ne pregătim cu toții pentru nuntă.
Amin