Moise

Poporul evreu iubit de Dumnezeu
Erau robi lui Faraon și lucrau din greu,
Erau la lucrul câmpului
Făceau cărămizi pentru poporul Egiptului.

O poruncă se ivi de la împărat:
Să se omoare de acum orice băiat,
Să lase numai pe fete să trăiască,
Să omoare orice copil de parte bărbătească.

Un om ce mai avea un fiu și era levit
Nu a vrut ca pruncul să-i fie omorât.
Moise când a fost copil
Mama lui l-a pus pe Nil.

Mama lui până la pus
Trei luni la ținut ascuns,
Nemaiputând să îl ascundă
L-a pus în sicriaș de papură

Între trestii pe malul râului
Și stătea la pândă sora copilului.
Privea la ce avea să se întâmple
Căci fata lui Faraon veni să se scalde.

Luând sicriașul din mijlocul trestilor
Zicea egipteanca: este de al evreilor.
Atunci Maria sora copilului
Cheamă ca doică pe mama băiatului.

În cele din urmă Moise a crescut mare
Și într-una din zile ieși la plimbare.
Văzu pe un egiptean bătând pe un israelit
Dar Moise a lovit pe egiptean și l-a omorât.

La ascuns în nisip apoi a fugit
Fiindcă vestea aceasta iute s-a lățit.
Faraonul auzind această veste
Caută să-l omoare de acum pe Moise.

La preotul din Marian fugise Moise.
Preotul avea vreo șapte fete,
Luând de acolo de nevastă pe Sefora
Și locui ca străin în țara aceea.

Moise păștea turma Socrului său
Prin pustie până la muntele lui Dumnezeu
Și din mijlocul unui rug aprins
Domnul iată ce i-a zis:

Moise du-te în țara Egiptului
Scoate pe evrei și du-i în țara Canaanului
Unde curge lapte și miere
Să scape de robie să aibă mângâiere.

Moise cu fratele său Aron
S-au dus la Faraon
Zicând dă voie la evrei să meargă în pustie
Să aducă jertfe să nu piară de sabie.

Dar iată inima lui Faraon s-a împietrit
Și n-ascultă de Moise ce era israelit.
Iată cea dintâi urgie:
Se preface apa în sânge.

Peștii din râu au pierit
Și apa s-a împuțit.
Dacă nu lași poporul să plece
Râul va mișuna de broaște.

Broaște în pat chiar și prin oale
Peste tot prin casele tale.
Țărâna s-a prefăcut în păduchi
Pe dobitoace chiar și pe oameni.

Și vrăjitorii au zis lui Faraon
Aici e degetul lui Dumnezeu,
Prin vrăjitorii nu se poate face
Păduchi pe oameni și pe dobitoace.

Domnul a trimis apoi musca cânească
De ce nu-i lăsa să plece să-I slujească,
Apoi ciuma vitelor
În turmele Egiptului.

Deși turmele Egiptului pierise
Tot n-a lăsat pe popor să plece,
Căci Domnul inima i-o împietrise
Măcar că din Israel nici o vită nu pierise.

Vărsatul negru, piatra și focul,
Lăcustele și trei zile întunericul...
Vedeau că turmele s-au prăpădit
Inul și orzul ce dăduse în spic

Rodul pomilor și iarba a pierit
Și Faraon stătea încă împietrit.
Și iată urgia a zecea:
Întâi născuți erau loviți cu moartea.

Câte un mort în fiecare casă...
Se tânguiau egiptenii pentru aspra pedeapsă.
Faraon dă drumul evreilor
Să iasă din mijlocul egiptenilor.

După ce evreii Paștele au prăznuit
La drum cu toții au pornit
Acum aveau de toate:
Aveau turme însemnate.

Domnul mergea înaintea lor
Ziua într-un stâlp de nor
Noaptea într-un stâlp de foc
Să li se vadă să meargă la un loc.

Domnul pe Faraon îl împietri
Pe Israel cu oastea lui îi urmări.
Faraon a înaintat
Evreii s-au înspăimântat.

Ei au zis lui Moise și lui Aron
Mai bine eram robi lui Faraon,
Să murim aici în pustie
Asta este izbăvire?

Nu vă temeți, nu vă neliniștiți
Prin Marea Roșie o să porniți.
Moise a lovit cu toiagul în mare
Și au pornit cu toții-n graba mare.

Egiptenii prin Mare s-au năpustit
Dar Domnul pe ei nu i-a izbăvit,
Apele i-au astupat
Niciunul din ei nu a scăpat.

Cârtea poporul în pustie
Fiindcă acuma n-aveau pâine,
N-aveau apă ce să beie,
N-aveau carne ca în robie.

A plouat mană din cer
Și carne de le-a dat pe nări,
Acuma aveau apă să bea
Dar poporul tot cârtea.

Pe munte Domnul la Moise-i poruncea
Să păzească poruncile pentru totdeauna.
Jos, poporul unui vițel s-au închinat
Iar Moise i l-au sfărâmat.

Înainte ca Moise de a muri
Lui Iosua îi vorbi:
Să fii viteaz, să te întărești,
Numai cu Domnul să pornești.

Cu Domnul tu vei birui
Și oștirea se va întări.
Și acum la încheiere
Să răspunzi la o întrebare.

Credința lui Moise vrei să o primești?
De azi înainte să te întărești,
Cu Isus pe cale să pornești
Căci fără El pe drum te rătăcești.

Multe semne și minuni se fac prin credință
Cu Domnul să știi că ai biruință.
Dacă în patria de sus vrei să fii chemat
Postește și te roagă neîncetat.

Cu Avram, Isac și Israel,
Cu Moise și Mirele Emanuel
Vei fi în țara de sus
De vei fi blând și supus.
Amin