Puțini mai poartă chipul Tău Isuse
Din cei chemați aici la semănat
Căci somnul și-amorțeala îi cuprinse
Și n-au lucrat cum Tu i-ai învățat

Pe foarte mulți mândria îi atinse
Și au uitat care-i menirea lor
Iar predicile lor cândva aprinse
Acum sunt seci făr-acel Sfânt fior

Confortul, traiul bun, comoditatea
De fața Ta pe mulți i-a-ndepărtat
Uitând smerenia și simplitatea
Cu care Tu cândva i-ai îmbrăcat

Puțini mai sunt din cei care-Ți urmează
Exemplul Tău iubit Păstor
Și care încă-și mai păstrează
Haina de vrednic lucrător

Câți dintre ei mai sunt ca Tine
Gata de jertfă pe ogor
Să âîngâie și să aline
Să lege-atâtea răni ce dor

Câți dintre ei stau în spărtură
Și pe genunchi până în zori
Ca marii oameni din Scriptură
Călcând prin spini nu doar pe flori

Mai scoate iarăși bun Părinte
Oameni așa ca în trecut
Înveșmântați cu haine sfinte
Și jertfe de-un miros plăcut

Smeriți și gata să se-aplece
La omul cel mai ne'nsemnat
Să stea-n spărtură, nu să plece
De lângă cel greu încercat

Să ardă-n Duh ca o făclie
S-aprindă jertfa pe altar
Plini de putere ca Ilie
Să se hrănească cu-al Tău Har