De ar sosi...
O, de-ar sosi clipita să scap
cât mai curând de tot ce-i rău.
Să mă despart de patima bolnavă
și să rămân pe veci numai al Tău.
Să nu mai stau sub sabia conştiinţei
la lupta dintre ce-i mort și ce-i viu,
ci martor plin de sfântă-nflăcărare
pe Baricada Dragostei să fiu.
Să nu mai șovăiesc umbrit de fire,
cu pasul slab şi-atât de-anevoios,
ci-n Duhul Sfânt să gust Desăvârșire.
În mine strălucească El, Cristos.

De aș avea...
O, de-aș avea putere
să urc cu râvnă încă spre mai sus
şi să zidesc numai pe temelia
a cărei Început este Isus.
Să nu m-abat sub vorbele de-ocară
şi nici învins să fiu de șoapta rea.
Pe lemnul crucii firea-mi răstignită
în cuie să rămână pururea...
În Crist să-nviu om nou, puternic,
înveșmântat cu-a Duhului peceţi:
cu pace, cu răbdare îndelungă,
cu bunătatea veşnicei vieți.

De aș putea...
O, de-aș putea începe
cât mai curând să nu mai vorbesc eu
ci Duhul Sfânt de-acum mereu grăiască
Cuvântul veșniciei-n locul meu.
S-audă orice om de pretutindeni
de Sângele Salvării dat în dar
ce-a curs pentru întreaga omenire
pe Crucea înălţată pe Calvar.
Doar Duhul Sfânt e cel care cunoaște
cuvintele ce inimi răscolesc
şi aruncând seminţele vieţii
aduce însutitul rod ceresc.