Cel Atotputernic care se face neputincios

Dumnezeu, care conduce tot ce există și pentru care nimic nu este imposibil, a ales să vină în lume într-un mod care ne-a surprins: ca un prunc fără apărare. El, Cel ce ține toate lucrurile în mâinile Lui, se lasă ținut în brațele unei mame tinere și ale unui tată simplu. Nu vine cu putere, cu trâmbițe sau cu armată de îngeri, ci în liniștea unei nopți obișnuite. În loc să se nască într-un palat, vine într-un staul. În loc să fie înconjurat de mari conducători, este primit de păstori. Prin toate acestea, Dumnezeu arată că vrea să fie aproape de cei simpli, de cei de jos, de oamenii obișnuiți.

Când Isus crește, nu alege să trăiască în lux sau să fie un lider puternic. El merge printre bolnavi, săraci și oameni uitați, îi ascultă, îi ridică, îi vindecă. Deși putea să rostească un singur cuvânt și să schimbe totul, preferă să stea lângă ei, să le spună cu blândețe „Nu te teme”. Puterea Lui nu se vede în forță, ci în atenție, răbdare și milă.

Iar la final, pe drumul spre cruce, neputința Lui devine și mai evidentă. Este prins, legat, batjocorit, lovit. Mulți s-ar fi așteptat să coboare de pe cruce, să se apere, să arate cine este. Dar El rămâne acolo, tăcut, acceptând totul. Nu pentru că nu ar fi putut să schimbe situația, ci pentru că a ales un drum care trece prin suferință ca să aducă mântuire. Adevărata Sa putere se vede tocmai în iubirea care merge până la capăt, fără să renunțe., , Atotputernicul care devine neputincios" – ne arată un Dumnezeu care nu ne impune nimic, nu ne sperie și nu ne forțează. El vine cu pași mici, blânzi, ca să poată fi primit. Nu ne caută cu tunete, ci cu liniște. Prin modul în care s-a făcut mic, ne spune că nici-o slăbiciune a noastră nu este prea mare pentru El și niciun om nu este prea neânsemnat pentru a fi iubit. Neputința Lui devine cea mai clară dovadă a inimii Sale: o inimă care se lasă rănită ca să vindece, și care coboară ca să ne ridice.
Diana G. U.