Adeseori în barca vieţii
Loveşte-al relelor şuvoi,
Nu e ușoară încercarea;
E greu, dar nu dăm înapoi.

Căci scris e-n Cartea veşniciei
Că-n vremurile de apoi,
Ispite fi-vor fără număr,
Dar cei aleşi nu dau 'napoi.

Mergând 'nainte-avem lumina
Golgotei, cu ai săi eroi,
Şi mulţi ce mers-au înainte
Au plâns, dar n-au dat înapoi.

Atâţia purtători ai crucii,
Cu lacrimi pe obraz şiroi,
Cu ochii ţintă spre răsplată,
Au fost ne-nvinşi, n-au dat 'napoi.

Iar alţii-n crunta sărăcie,
Flămânzi şi despuiaţi şi goi,
Au fost zvârliţi în guri de fiare;
Dar au crezut, n-au dat 'napoi.

De-ar fi să fie ceru-n flăcări
Și chiar pământul de sub noi,
Cenuşă de s-ar face totul,
Noi nici atunci nu dăm 'napoi.

Căci strâmtă este poarta vieții,
Iar drumul lung, îngust, greoi,
Dar cei cr vor s-ajungă-n ceruri,
Privesc 'nainte, nu 'napoi.