SFINȚENIA CELOR CE SE TEM DE DOMNUL

Ps. 99

Cei care se tem de Domnul nu sunt frunze pe o apă.
Când primejdia-i pândește Dumnezeu doar El îi scapă.
Cine-i sfânt și urmărește Domnului spre-a-I fi plăcut
Chiar pãmântul să se miște el are un veșnic scut.

A fi sfânt e pentru Domnul datorie și onoare,
Pregătire necurmată pentru lumea viitoare.
Când cei răi iubesc păcatul ei pe sfinți îi vor blama
Viața lor imaculată o vor desconsidera.

Tãria dreptãții sfinte ține doar de caracter
Și ne-ajută-ntotdeauna să ne-ndrăgostim de cer.
Laudele lumii noastre pentru noi ne-aduc pieirea
Dacă harul nu ne-nvață să îmbrățișăm smerirea.

Binecuvântând pe Domnul pentru Jertfa de la cruce
Vom vedea cum Duhul slavei mângâiere ne aduce.
Vom vedea mai clar greșala ce ne stă mereu în drum
Ca să ne descurajeze să ne facă râvna scrum.

Sus în ceruri serafimii spun mereu că Domnu-i sfânt:
Cum este Domnul în slavă e la fel și pe pământ.
De aceea Legământul dragostei ce ni s-a dat
Ne ajută-ntotdeauna s-avem sufletul curat.

Și sã ne-nchinãm cu sfinții în iubire și-adevăr
Chiar și-atuncea când Satana lesne ne ia în răspăr.
Trupul nostru să-l aducem jertfă vie pe altar
Ca să nu fie slujirea alergare în zadar.