Ca să poți vedea lumina, soarelui neprihănit,
Să-mbraci haina umilinței, când tu ești batjocorit.

Ca să poți simți iubirea, niciodat să nu urăști,
Înspre cel cu pietre-n mână, doar cu milă să privești.

Ca să vezi Ierusalimul, pregătit de Dumnezeu,
Fii lumină, să fii sare, pentru cei din jurul tău.

Nu te-abate de la urma, Domnul care a lăsat,
Ca s-ajungi în locul care, veșnic este minunat.

Ca să poți atinge cerul, sa fii mic oriunde-ai fi,
Domnul mare să se vadă, cât aici îi vei sluji.

Să rămâi în ascultare, ca atunci la nunta Sa,
Să auzi de sus chemarea, care te va înălța.

Ca să stai cu El la masă, unde-s strazile-aurii,
Foc să ai în piept de dorul, celor ce-s în veșnicii.

Să păzești orânduirea, Dumnezeu ce a lăsat,
Inima mereu să-ți bată, pentru cerul minunat.

Ca să vezi și răsăritul, ce apus nu va avea,
Nu privi-napoi o clipă, înapoi e moartea grea.

Tu să ai mereu privirea, spre-adevărul din cuvânt,
Ca să ai aici urcarea, către ceruri pe pământ.

Ca să ai sfânta dreptate, trâmbița când va suna,
Fii plăcut mereu în toate, judecata va fi grea.

Teme-te de El ca viața, prietenă cu El s-o ai,
Legătura ta cu Domnul, te va duce ea în Rai.
Amin