Când sufletu-mi se zbate,
În zile de durere,
Ridic spre ceruri ochii,
Cerând mereu putere,
O calda adiere,
În fată-mi vine, bate,
În ziua de durere,
Să-l simt pe Domnu-aproape.

Când inima-mi suspină,
În lacrimile-amare,
Spre cer înalț strigarea,
Puterea Lui e mare,
O mână se coboară,
Să ștearg-obrazul meu,
Căci Cel de lângă mine,
E numai Dumnezeu.

Când nu-și aduc aminte,
Acei de lângă mine,
De sufletu-mi ce trece,
Prin grelele suspine,
De partea mea e Unul,
E viu, e-adevărat,
El pentru mine-odată,
Tot ce-a avut... a dat.

Atunci când se aude,
Furia cum răcnește,
Privesc spre răsăritul,
Ce-n față-mi strălucește,
Mi-aduce doar speranță,
Să pot pân-la sfârșit,
Să rabd aceste vremuri,
Din urmă ce-au venit.

Nimic nu mă oprește,
În alergarea grea,
Cu mine este cerul,
Mă poartă-n mâna Sa,
Dă la o parte gânduri,
Ce vor a-mi nimici,
Un vis care mi-aduce,
Nădejde... zi de zi.

Rămân doar în picioare,
La cruce aplecat,
Căci Cel ce-a stat pe cruce,
Putere El mi-a dat,
În față îmi stă viața,
În urmă moartea grea,
Privind doar înainte,
Vreau viața a avea.
Amin