Isuse, rugăciunea mea, cu lacrimi înălțată,
Te rog din ceruri s-o auzi, și să cobori îndată.

Cu glasul Tău să mă alini, să-mi dai și mângâiere,
Căci fără de iubirea Ta, mereu e doar durere.

Isuse, strigătu-mi de dor, aprins de așteptare,
Cu-a Ta prezență să îl stingi, atunci când arde, doare.

Să nu mă mistuie-n pustiu, când arșița-i greoaie,
Doar Tu să fii al meu izvor, și harul Tău, o ploaie.

Isuse, plânsu-mi să-l așterni, în locuri neștiute,
Să nu mai știu amarul său, din nopțile pierdute.

Să mă înviorezi mereu, cu dulcele din Tine,
Să pot urca pe drumul greu, trecând printre ruine.

Isuse, glasu-mi când tăcut, se va culca-n tăcere,
Tu să-l trezești cu-al Tău fior, să cânte în durere.

Un cânt de slavă ca să-i dai, din Tine vindecare,
Doar Tu ești Cel ce ar putea, s-aducă alinare.

Isuse, ochii când aplec, când obosesc pe cale,
De mână să mă ții mereu, Ca să nu cad în vale.

Privirea vreau ca să-mi ridici, spre slăvile divine,
În fața să te am mereu, Isuse, doar pe Tine.
Amin