Iubirea-i ultimul cuvânt, conduce pasul spre lumină,
În viața celui pe pământ, ce este gol de orice vină.

Ea pune soarele pe cer, ca cei treziți din ațipire,
Sa vadă drumul clar mereu, un drum ce-i doar spre nemurire.

Iubirea este-un răsărit, când norii iară se adună,
Nu obosește ea vre-o dat, aduce-ntruna vreme bună.

Ca stelele în nopți fierbinți, străluce dragostea divină,
De mila cerului aici, e-ntotdeauna ea doar plină.

Iubirea-i apa de izvor, care nu seacă niciodată,
Ea este fără de suspin, oricând, oriunde-ndată iartă.

Doar plin de viață-i drumul ei, ea este veșnică... iubirea,
E strălucită-i haina ei, așa cum este nemurirea.

Iubirea-i fără de sfârșit, este o-ntreagă veșnicie,
Iubind mereu, vei izbăvi, a vieții grea călătorie.

Iubind mereu, vei căpăta, un chip al Celui care vine,
Iubirea-i haina pentru cer, e calea către slăvi divine.
Amin