OAMENILOR RĂI ȘI ASUPRITORI

Ps. 140

Scapă-mă, Doamne, de răii ce mereu mă urmăresc
Și prin fapte necurate zilnic viața mi-o pândesc.
Își ascut limba vicleană ca un șarpe veninos
Ei nu văd că paza sfântă mie-mi este chiar Hristos.

Mâinile de asuprire gata sunt să mă doboare
Plini de curse îngâmfații astfel vor să mă omoare.
Eu zic Domnului în rugă: ”Tu ești Dumnezeul meu
Care vii cu-a Ta putere să mă scapi de-al vieții greu.

Tu, tăria mântuirii, Coif îmi ești în lupta grea
Capul meu nădăjduiește tot mai mult în lancea Ta.
Vreau ca cei ce-s plini de fală și de false-nchipuiri
Să rămână de rușine pe sub omenești priviri.

Foc ceresc pe ei să cadă cu cărbunii cei aprinși
În adâncuri să ajungă și de-un laț să fie prinși.
Limba lor cea mincinoasă le-a pricinuit căderea
Judecata le-a fost aspră c-au adjudecat puterea.”

Domnul sfânt face dreptate, nu-i scapă nicio greșală.
Asta omul rău n-o știe și amarnic se înșală.
Deci să-L lăudăm pe Domnul și-al Său Nume minunat
Pentru planul mântuirii, pentru tot ce El ne-a dat.