Acolo, peste staul, în câmpie,
Văzduhul este tot înfiorat!
Răsună cea mai dulce simfonie,
E ceru-ntreg în plină bucurie
Căci Mântuirea omului s-a dat!

Acolo, strălucește în lumină
Un cer sublim de glasuri îngerești!
În zbor uşor, într-o plutire lină,
Mesaje duc din ţara lor divină,
Și pace pe meleaguri pământești!

Acolo se vesteşte-o lume nouă,
Și cerul s-a deschis pentru pământ!
O stea desparte vremurile-n două,
Un prunc zidi-va-mpărăția nouă
Ca-n Biblie-profeticul cuvânt!

Dar jos în iesle, parcă ne așteaptă,
Văd Mântuirea-n Pruncul dat de Sus!
Fiorii mi-au cuprins fiinţa toată...
La iesle-I pacea binecuvântată...
Sunt vremuri împlinite în Isus!

De-aceea peste staul în câmpie,
Văzduhul este tot înfiorat.
În cântul de sublimă simfonie,
Tot cerul s-a unit cu bucurie,
Căci mântuirea omului s-a dat...