PSALMUL PROFETIC AL LAUDEI LUI DUMNEZEU

Ps. 109

Când dușmanii se-nfierbântă și cu gura lor iau foc
Cum pot eu să tac, Isuse, și să nu răspund deloc? !
Cum pot eu să rabd minciuna sub cuvinte de ocară
Și să văd cum fărdelegea dă porunci în a mea țară?

Vreau iubind doar adevărul să alerg la rugăciune
Ca s-aud ce Duhul slavei de la Tine îmi va spune.
Nu vreau răul drept răsplată pentru binele ce-l fac.
Mi-e de-ajuns o, Doamne Sfinte, să rămân în duh sărac.

N-am pe suflet răzbunare, ți-l predau pe-al meu dușman
Și-un pârâș să-i stea la dreapta plin c-o ură de catran.
Judecata să-i aducă condamnarea vieții lui
Drept păcat să-i fie ruga cum umbla Cain hai-hui.

Zilele să i se frângă și să-și piardă slujba lui
După cum n-a avut milă de săracii Domnului.
De copii să nu mai știe, de nevastă nici atât
Să-l condamne toți vecinii pe care i-a strâns de gât.

Câți copii avea în viață să cerșească pe coclauri
Și lipsit să fie-n viață chiar de meritații lauri.
Creditorii să-i confiște bogăția ce-a rămas
Când spre sala judecății ei vor face primul pas.

Sentimente de-omenie să nu fie pentru-ai săi
Cât lipsește pocăința printre oamenii cei răi.
Nimicirea să-i aștepte pentru toți ai săi urmași
Care-au fost mereu cu alții falnici, lacomi și trufași.

Fără reabilitare să fie părinții lui
Vina lor să nu se șteargă înaintea Domnului.
N-au trăit în îndurare pentru cel nenorocit,
Ci doar l-au privit cu ură, l-au trădat și l-au mințit.

De blestem să aibă parte, nu de binecuvântări,
Să se-ncingă cu durerea fără pic de alinări.
Asta este partea plină de blestem greu și vârtos
Celui care Îl trădează pe Domnul Isus Hristos.
*
Dar Tu Doamne plin de slavă să lucrezi pentru ai Tăi
Ca să-i scapi din grea pedeapsă și de oamenii cei răi.
Mă tratezi cu bunătate de aceea Te iubesc
Și doresc pentru vecie Doamne Sfinte să-Ți slujesc.

Gândul negru al trădării să nu-mi stea vreodată-n drum
Ci doar dragostea-Ți să-mi umple cerul vieții cu parfum.
Să acopăr o greșală, nu s-o trâmbițez cu fast.
Să nu pierd nicio persoană în momentul cel nefast.