Vindecată, azi, de lacrima tristeții,
De un drum pustiu și sinuos,
Port pe umeri cerul plin de stele,
Un izvor de har măreț, frumos.

Toate le-am primit cu bucurie,
Chiar și rănile ce m-au durut;
Am făcut din ele o potecă,
Un altar ce arde, și un scut.

Îmi înalt privirea spre lumină,
Către zorii limpezi și curați.
Vreau sa fiu părtașă la o Nuntă,
Lângă cei ce-au fost pe veci iertați.

Știu că uneori mai sunt ispite,
Dar un braț mă ține să nu cad.
Îmi aprinde- n-nopți făclii de stele
Și-mi îndreaptă pașii către vad.

Sunt din lut și mă întorc în luturi,
Dar am suflet dăruit de El.
Și-mi doresc, atunci, când plec lume,
Să mă întâlnesc cu Tatăl meu.