Omul bun nu e naiv
E tăcut, nu guraliv
Nu se laudă cînd ajută
Iartă mult, însă nu uită

Omul bun mereu oferă
Vorba lui nu e severă
Nu așteaptă plecăciuni
Nici laude la televiziuni

Este bun fiindcă-i puternic
Înțelept, milos și darnic
Are-o inimă aleasă
Si-n nevoi el nu te lasă

Cînd dă, dă cu mână largă
Și unde-i nevoie-aleargă
N-o face de ochii lumii
Nici 'n-aplauzele mulțimii

Nu e slab precum cred unii
Nici cuprins de slăbiciune
El e-un mare caracter
Ca si Domnul lui din cer

Să rămâi bun într-o lume
Ce-ți mânjeste bunul nume
După ce i-ai ajutat
E un Har, de cer lăsat

Omul bun doar dăruiește
Însă odată obosește
Și ușor neanunțat
Te trezești că a plecat

Nu în semn de răzbunare
Ci pentru ca are-onoare
Pleacă fin și în tăcere
Ca o simplă adiere

Pleacă așa cum a venit
Dacă nu l-ai prețuit
Și atunci amice-ți spun
C-ai pierdut un suflet bun