Răsărit peste Golgota

Exprimă imaginea unei lumini noi care se ridică acolo unde înainte a fost doar suferință, întuneric și jertfă. Golgota este locul durerii, al greutății. Dar răsăritul reprezintă începutul, speranța și promisiunea că nimic nu rămâne fără sens.

De multe ori în viață trecem prin propriile noastre „golgote”: momente grele, lupte interioare, pierderi, confuzii, dureri care par de neîndurat. Atunci totul pare închis, întunecat, fără ieșire. Ne simțim singuri și împovărați, ca și cum drumul s-ar termina acolo.

Dar „răsăritul peste Golgota” ne amintește că după orice noapte vine ziua. Că niciun loc de suferință nu rămâne pentru totdeauna în umbră. Că din cele mai grele momente se poate naște o nouă lumină.

Răsăritul nu anulează durerea, dar arată că durerea nu are ultimul cuvânt. În viața oricărui om există astfel de momente în care, după ce totul pare pierdut, apare o schimbare neașteptată: o putere interioară, o liniște care nu venea înainte, o speranță.

Așa cum lumina dimineții atinge orice colț întunecat, tot așa și în viață există o lumină capabilă să pătrundă chiar și acolo unde părea imposibil.

„Răsărit peste Golgota” înseamnă că locul în care a fost cea mai mare suferință poate deveni locul în care apare cea mai mare speranță.

Răsăritul peste Golgota ne arată că oricât de adâncă ar fi valea, nu există noapte care să oprească răsăritul.
Diana G. U.