M-ai ridicat, Părinte, m-ai ridicat din groapă
Când hohoteau dușmanii de râs: hah, nu mai scapă!
Din cer, m-ai prins de mână și-afară Tu m-ai scos,
Nu am văzut pieirea, căci Tu ai fost milos!
Iar lunga mea robie nu m-a îndepărtat
De ceruri și de Tine, de tot ce am visat!
Și chiar de în tăcere încă sufăr amarnic
Trădat de frați, de oameni, uitat și de paharnic,
Eu cred, cred cu tărie că ceasul va veni
Când din temnița rece Tu mă vei izbăvi!
La glasul Tău cad ziduri și-orice lacăt închis
Și-mi amintesc prea bine ceea ce mi-ai promis;
Mi-ai spus: "o, nu te teme, te umple de credință
Purtat vei fi din ceruri, în car de biruință!
Să vadă orișicine că Eu sunt Dumnezeu,
Etern, Atotputernic și că tu ești al Meu!"
Nu-i chip de îndoială, eu cred Cuvântul Tău,
Dar pân-atunci mă ține departe de-orice rău!
Credință-n mine toarnă să pot smerit s-aștept,
Și sfântă-nțelepciune ca să fiu înțelept!
Să înțeleg în ceasul de Tine pregătit
Cum pot lăsa în urmă tot ce am suferit;
Dar să nu uit vreodată că doar Tu m-ai scăpat,
Să nu uit să-Ți dau slavă când mă vei fi 'nălțat!