Chiar dacă răutatea din lume s-ar aprinde,
Şi ura ca o ciumă râioasă s-ar întinde,
Şi lupii ar fi gata să vă apuce-n dinţi...
Voi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinţi!

Chiar dacă peste unii mândria s-ar aşterne,
Şi diavolul pe-atâţia în ciurul lui i-ar cerne;
Păstraţi-vă credinţa cu preţ de suferinţi...
Voi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinți!

Feriţi-vă de târgul cu zgomotul sălbatec,
Unde-i la modă astăzi a iadului jăratec
Şi punga blestemată cu alţi treizeci de-arginţi...
Voi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinți!

Căci iadul dă asaltul cununa să v-o fure,
Voi staţi într-o unire, ca brazii din pădure,
Păstraţi-vă nădejdea dincolo de morminţi...
Voi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinţi!

Chiar dacă mulţi cădea-vor în laţul de ispite,
Cu mintea rătăcită de basme-nchipuite,
Staţi lângă Domnul slavei și-a Lui făgăduinţi...
Voi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinți!

Chiar demonii nemernici dac-ar bătea la poartă
Batjocorind pe Domnul, cu gând să vă despartă,
Voi şi mai mult iubiţi-L în clocote fierbinţi...
Şi, fraţii mei, rămâneţi întotdeauna sfinţi!