În umbra seri m-a cuprins un dor
Să urc spre cer în duh de rugăciune,
Să simt în piept al dragostei fior
Ce m-aprindea pentru o nouă lume!

Cuvintele curgeau ca din izvor
Simţind puterea dragoste-i cereşti
Atunci sub focul cel ocrotitor
S-au spulberat al omeniri măşti!

Nu eram eu, era putera sfântă
Ce Dumnezeu în mine-a aşezat
Şi de atunci mereu inima-mi cântă
Căci Domnul şi pe mine m-a salvat.

Parcă trăiesc în lumea de vis
În slujba unui mare Împărat,
Şi desfătându-mă în Paradis!
Mă bucur cu Acel ce m-a salvat.

El pentru mine-a pregătit un loc
Acolo unde-i viaţa fără moarte
Prin jertfa Lui scăpat-am eu de foc
De-atunci în viaţa mea nu mai e noapte;

Iar când din focul rugăciuni mele
Am fost trezit, mă năpădise dorul,
Mi-am amintit atunci de clipele;
În care l-am primit pe Salvatorul.

Şi parc-aş fi dorit atuncea ruga
Să nu mai înceteze niciodată
Simţind prezenţa care mă lega
De Ţara unde vreau s-ajung odată.

10/23/2008