Sa plang de nemurire mortii,
Sub rasul plugului uman,
Pe buze tinand tremurator romantze,
Sub picioare avand pamant.

Sa plang de nemurire mortii,
La plansul lor plecandu-mi urechea,
Nu-i om sa le-nteleaga rasul,
Si-apoi zambind inima sa-si sfasie.

Sa plang de nemurire mortii,
Pe Stefan ca fiind nu cel dintai martir,
Pe Iacov sau pe Petru...
Sa plang as vrea de nemurire mortii.

Sa plang de nemurire mortii,
De mine sa ma-npiedic
Sau de ciuta munda?
Sa cred as vrea ca ei in nemurire,
Sa plang...razand...in ziua judecatii.