Nu suntem nici viermi si nici maimute,
Pe cer e semn rasadul cuielor zdrobite
Si-n lac de lacrimi ne este oglindit chipul
De mana Celui cu care semanam.

Nu suntem acoperiti de par,
Zeci de picioare nu avem,
Dovezi nu sunt ca suntem altceva,
Ci fiii Celui Preainalt.

Cu viata suntem botezati,
Cu strop cetatean al Imparatiei divine,
Cu-amintirea martora,
Etern blazon pe foile cartii fructului din ram.

Cioplita ne e menirea,
Cu chipul iubirii dalta,
Nu masa a tacerii sa fie,
Ci masa Miresei cu imn al bucuriei
Si laur cu strigat de brate-n sarut.


Barlad 2000