Încet se lasă seara şi noaptea va veni
Cu-alaiul ei de gănduri ce liniştea îmi fură...
Mi-e trupul obosit de crâncenă-alergare,
De anii ce prea iute prin viaţa mea trecură...
Încet se lasă seara... păşesc în cămăruţă
Şi-n urma mea las totul... îngrijorări şi teamă...
M-aplec la poala crucii cu inima arzând
Când dorul după Tine prezenţa Ta o cheamă
Şi parcă simt izvorul de lacrimi cum musteşte
Şi mâinile spre ceruri se-ndreaptă-n adorare:
O, Domnul meu, ce pace în suflet îmi pătrunde
Când laşi în cortul meu atâta îndurare!
Ce minunat eşti Tată! Cum ştii să ne veghezi
Din zorii dimineţii şi până la apus
Prin valuri şi furtună ne eşti Cârmaci destoinic
Şi ne aduci la ţărmuri căci ne iubeşti nespus...
E ceas târziu în noapte... Te simt că eşti cu mine
Şi inima îmi cântă de sfântă fericire
Căci ştiu... în noaptea neagră eu am un Vegheator
Ce va lăsa odihnă şi pace şi iubire!

Vulcan-11-11-2025
Mary