Când Domnul zămisleşte Anotimpul …

Când Domnul zămisleşte Anotimpul,
Se uită la nevoia tuturor!
Acordă Primăveri, care, cu Timpul,
Ridică Flori şi Grâne prin decor,

Mai pune şi-o Căldură-n Veri frumoase,
Spre-a da prilejul unui Vis Senin!
Aşează-un Soare mândru peste case,
Vreun Curcubeu iscat cu Har Divin,

Și lasă Rod prin curţi şi prin Ogoare,
Doar bun de strâns prin Toamnele târzii!
Umple cămări, spre aprovizionare,
Să aibă Viaţa, Hrană-a doua zi,

Iar la Sfârşit, aşează şi-o Zăpadă
Prin Iernile ce EL le-a inventat!
Mai lasă şi ninsori cumva să cadă,
Spre-a zămisli din nou, un An bogat!