Doamne, cât de frumos e acest pământ!
Ce minunate-s lucrările Tale!
Ne-ai așezat în Eden, în raiul sfânt,
Ne-ai dat chipul Tău și-a Ta suflare!
Așa ne-a plămădit de la început,
Și el, pământul și-a păstrat chemarea,
Izvoare cu apă cristalină curg,
Blând susură parcă-i șoptește zarea!
Flori multicolore-n poenițe verzi,
Crâng cu-mpletiri de triluri fermecate,
O simfonie, e viață ca-n povești!
Tată, pe Tine te slăvesc în toate!
Noaptea e mirajul stelelor ce ard,
Pe cer c-o strălucire plină, vie,
Luna-n mister își poartă pletele iar,
În văluri de mătase potocalie!
Apele de jos primesc ceru-nstelat
Și poartă-n ele oglindiri divine,
În unduiri lucinde din mal în mal,
Păstrează farmecul nopții senine!
Binecuvântat ești omule frate!
Dar de cel rău, de Satan te lași momit,
Uiți Adevărul, poruncile date,
Uiți pe Isus, ce pentru noi S-a jertfit!

Amin!