Spune-mi, ce ai mai scump pe lume,
Din tot ce-ai strâns, din ce iubești,
Când numai o deşertăciune
Şi vânt în palme moşteneşti?

Sunt casele, care cu anii
Prind igrasie-n cărămizi?
Sunt pungile plesnind de banii
Mâncaţi de molii şi omizi?

Sunt diplomele atârnate
Cu-atâta fală-n câte-un cui?
Sau diamantele bogate,
Ce-n degete văd că le pui?

Sunt hainele strălucitoare,
Cu galbenii de la gherdan?
Sau mesele cu îmbuibare
Să-ntreci pe nu ştiu ce sultan?

Nu simţi un dor de nemurire?
Și oare nu te-ai întrebat,
Când vine Domnul în mărire
Vei fi primit, sau alungat?

Şi ce folos ţi-ar fi vreodată
Să-ajungi vestit, bogat, sătul,
Să fii stăpân pe lumea toată,
Dacă ţi-ai pierde sufletul?

Hristos ţi-aduce fericirea,
Credinţa-i aurul curat;
Primește astăzi mântuirea,
E darul cel mai minunat!