Ne-am adunat toţi împreună,
Ca Numele să-Ţi proslăvim,
Şi-a veşniciilor cunună
Cu dragoste să-Ţi împletim.

Din neam în neam cu mână tare
Tu Scut și Pavăză ne-ai fost,
Cetatea noastră de scăpare
Şi Turnul nostru de-adăpost.

Tot jarul care-n inimi arde,
'L-aducem înaintea Ta;
Din harfele cu zece coarde,
Cântare nouă-Ţi vom cânta.

Căci nu-i în toată lumea largă
Alt Dumnezeu așa de sfânt,
Aşa măreț, încât să meargă
Smerit ca Tine pe pământ.

Ţi-ai pus coliba, Doamne mare,
În colţu-acesta de necaz,
Ca să avem şi noi un soare
Şi-o sărutare pe obraz.

Da, vrednic eşti să porţi cununa
Isuse, Rege Preaiubit,
Căci Tu rămâi întotdeauna
În dragoste nemărginit!