Până când, o Doamne, spune,
Până când ne vei uita?
Până când Îți vei ascunde
Preaslăvită Faţa Ta?

Până când să-avem întruna
Numai întristări pe drum?
Şi din visurile noastre
Să culegem numai scrum?

Până când ne laşi, o Doamne,
Pradă dinţilor haini,
În batjocura vrăjmaşă
Pe cărările cu spini?

Dă lumină peste ochii
Obosiţi de bezna grea,
Scapă-ne din groapa morţii,
Ca să nu pierim în ea.

Şi adu-Ţi de noi aminte,
Dumnezeule slăvit,
Ca să nu zică vrăjmaşii:
„Iată că i-am biruit... ”

Noi ne bizuim pe Tine;
Doamne, fii al nostru scut!
Slavă Ție şi mărire,
Căci mult bine ne-ai făcut.