Alungă Doamne teama căci de o vreme-ncoace
S-a cuibărit în mintea-mi şi parcă nu-mi dă pace
De-i zi sau de e noapte musteşte-ngrijorări
Şi cerul vieţii-i negru în cele patru zări...

Din depărtări vin zvonuri ce suflet-mi frământă
Şi frământarea doare căci nimeni nu m-ascută...
Aud cum valuri grele lovesc în barca vieţii
În nopţile tărzii şi-n zoii dimineţii...

Furtuna mă doboară... în inimă-mi pătrunde
Şi rătăcesc adesea pe-a disperării unde...
Iar trupul obosit lipsit e de putere
Şi teama mă cuprinde şi-orice nădejde piere...

Privesc acum spre ceruri... Te chem în strâmtorare
Revarsă Tată har, putere şi salvare
Doar un cuvânt de-ai spune furtuna se opreşte
Şi soarele răsare şi valul se topeşte

Alungă teama Doamne şi lasă pace sfântă
Când sufletul în rugă spre Tine se avântă
Şi-apoi rămâi cu mine... rămâi în pieptul meu
Ca Domn şi Împărat... Stăpân şi Dumnezeu!

Vulcan-27-10-2025
Mary