Te-am cunoscut când îmi era greu
Când treceam prin cuptor,
Pe pat zăceam neajutorat,
Dar Tu, Doamne, la mine Te-ai aplecat.
M-ai întrebat duios:
„Ce dorești să-Ți fac?”

Ți-am răspuns cu suspin printre lacrimi:
„Nu-Ți cer comorile pământești,
Ci doresc să mă eliberezi,
Să-mi dai vindecare
Și o viață nouă cu Tine să trăiesc.”

De atunci au trecut ani mulți,
Când cu iubire mi-ai vorbit,
Când m-ai ridicat de jos,
Samariteanule milos.

Azi Ție-Ți cânt și-Ți voi cânta,
Până când acasă mă vei chema,
Să stau la masa Ta,
Cu toți cei răscumpărați,
Să cânt în cor cu ei:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt
Ești Tu, Emanuel!”