Mă plec în ţărână, Preasfânt Creator,
Mă plec cu sfială în tină,
Când văd Mielul dat, înjunghiat Salvator,
Plătind şi cumplita mea vină.

Renunţ la lumeasca plăcere de-acum,
Căci vreau să trăiesc pentru Tine.
Smerit eu voi merge curat pe-al Tău drum,
Pe urmele Tale divine.

Urcuşul sub cruce mai sus şi mai sus
Va fi-n lepădare de sine,
Aşa cum iubitul Tău Fiu Şi L-a dus,
Urcând pe Calvar pentru mine.

Mă plec sub povara ce crucea mi-o dă
Iubind şi-nvăţând de la Tine,
Căci nu e pe lume model mai măreț,
Din care să-nvăţ ce e bine.

Dă-mi harul întreg ca mereu să iubesc,
Să trec prin perdelele ceții...
Să lupt, să înving, să răzbat și să cresc,
Urcând pe cărarea vieții.