A mele frământări le știe


Cu Domnul meu, astăzi vorbesc
Îi spun, necazul ce mă doare
Păcatele-mi mărturisesc,
Căci aștept de la El, iertare

A mele frământări le știe,
Dar Îi mai spun, Îi amintesc,
El îmi dă pace, bucurie,
Toiagu-n care mă proptesc.

El, sprijin bun îmi e în toate
Dacă-s cu El, sunt liniștit
De ajutor îmi e căci poate
El, este Domnul meu iubit!

În rugă sfântă îÎ vorbesc
Căci El ascultă oful meu
Plâng, cu amar, mă tânguiesc
El vede când îmi este greu,

El vede că sunt însetat
După Cuvântul Său divin,
Mă lupt cu cei din jur, mă zbat,
Căci mă privesc ca pe un străin

Cu ură chiar, pot bine spune
Disprețul lor, mereu și-arată
Însă când soarele apune
Mânia, îmi trece de îndată

Îi iert și vreau, pace să fie
Cum Tu m-ai învățat Isus
Căci vreau a Ta Împărăție
S-o văd, s-ajung la Tine, sus

Când răutatea omenească
O simt de mii și mii de ori
De la cel rău, e diavolească
Eu simt că mă cuprind fiori

Căci mă feresc de cel viclean
De planurile lui murdare
E vechi, e îmbătrânit de ani
Și multă experiență are

Căci mii de ani au tot trecut
De când tot caută să atragă
Pe omul slab ce e căzut
Și de-ar putea chiar lumea întreagă

Dar Domnul nu îngăduiește
Puterea Lui tare mă ține
El cerul tot îl pregătește
Acolo să ajung cu bine.

În glorie și măreție
Etern, cu El acolo să stau
În mândra Sa Împărăție
Și slavă-n veci de veci să-i dau.

Amin

Câmpia Turzii, 2 noiembrie 2025