1. Demult creștini erau în flăcări
Și clocoteau de dor
Demult, demult domnea iubirea
Și lacrimile lor
Demult nainte era harul
Și dragostea dintâi
Când omul nu 'nălța vreun sine
Ci doar pe Domnul lui

R: Dar astăzi cum suntem?
Mai e oare credință,
Dragoste și-umilință,
Cum cere Dumnezeu?
O cercetare-n noi
Cuvântul să mai facă
Ca harul să nu treacă
Lăsându-ne tot goi

2. Demult nu era ca și astăzi
Când suntem tot mai reci
Fără rușine strigau: „Tată
Noi te dorim pe veci!”
Demult a fost și nu mai vine
Dar azi putem lupta
Să ne păstrăm vie credința
Pân' la venirea Sa

3. Demult era o revărsare
A Duhului cel sfânt
Dar astăzi cerem iarăși ploaia
'N-al inimii pământ
Luptăm mereu lupta cea bună
Ce în Scripturi s-a zis
Cu inima înflăcărată
Să fim în paradis