Viața veșnică a rămas subiectul cel mai discutat și chiar controversat.

Foarte mulți oameni, chiar și din rândul creștinilor resping perspectiva unei vieți veșnice. Apostolul Pavel scrie bisericii din Corint: "Dacă numai pentru viața aceasta (temporară) v-ați pus nădejdea în Hristos, sunteți cei mai nenorociți dintre toți oamenii."  (1Cor. 15/19)

Poate tocmai de aceea Isus și-a început  cariera de predicator  cu  tema: "Cercetați Scripturile, socotind că prin ele aveți viața veșnică!" Înțeleg de aici că Scripturile  oferă toate informațiile de care omul are nevoie pentru  a ști cum se poate beneficia de ea.

În primul rând trebuie să stabilim: Ce este viața veșnică?

Viața veșnică este un dar."Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru." (Rom. 6/23) Când apare cuvântul "dar" trebuie să înțelegem că el nu trebuie cerut și nu trebuie să plătesc sau să fac ceva pentru el. Citim încă o dată: "... darul fără plată." Orice dar promis trebuie doar așteptat cu răbdare în caz că a fost promis. Ori noi citim că viața veșnică este o făgăduință: "Și făgăduința pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viața veșnică." (1 Ioan 2/25)

Deci: este făgăduit (promis) și va fi ultimul dar pe care îl vom primi. Până atunci suntem beneficiarii altor daruri - dacă le-am acceptat. În caz că cineva le-a refuzat și a fost respingător de daruri - ultimul dar nu îi va mai fi dăruit chiar dacă ar dori să-l primească.

Primul dar oferit omenirii a fost Isus Hristos. Apostolul Pavel scrie despre El: " Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!" (2Cor. 9/15) Am cerut eu sau tu acest dar să ne fie dăruit? Nu. El a fost promis de Dumnezeu cu mii de ani în urmă " iar la împlinirea vremii" a fost dat.

Darul acesta atrage cu Sine un alt dar: mântuirea sufletului.

" Căci prin har ați fost mântuiți prin credință și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." ( Efes. 2/8)

Mântuirea însă nu este posibilă decât cu ajutorul altui dar: Duhul sfânt. El a fost trimis să implementeze  mântuirea în viața oamenilor. Nici în cazul acestui dar nu noi am cerut să-L trimită. El este parte din procesul mântuirii. La rândul Său, Duhul sfânt are alte daruri numite darurile Duhului sfânt. Ele au fost date nu după cerința noastră, ci după buna plăcere a voii Sale pentru a zidi sufletește biserica.

În momentul în care se va încheia procesul  mântuirii vom beneficia de moștenirea dorită - veșnicia. Acest adevăr l-a rostit Isus: "Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată sau mamă, va primi însutit și va moșteni viața veșnică." (Matei 19/29)

Moștenire însemnând să intri în posesia unor bunuri fără să plătești nimic. Totul în dar... Aceasta este regula moștenirii.

Tocmai de aceea tânărul ce a devenit bogat în urma unei moșteniri a pus întrebarea legată de viața veșnică în același mod: "Bunule învățător, ce să fac să moștenesc viața veșnică?" (Marcu 10/17b) Ce demersuri trebuie să întreprind? Ce acte trebuie să semnez? Tot în același mod a întrebat și învățătorul Legii. Oare de unde știau ei că viața veșnică se moștenește?

Oare să fi fost cei interesați în necunoștință de cauză că dreptul la moștenire îl au doar fii în baza unui testament?

Aceasta ne spune și Testamentul  pe care ni l-a lăsat Isus din partea Tatălui: "Așa că nu mai ești rob ci fiu. Și dacă ești fiu ești și moștenitor prin Dumnezeu." (Gal. 4/7) Pentru moștenirea ce o vei dobândi nu trebuie să faci nimic. Totul va fi un dar.

Însă, atenție!

Trebuie să te asiguri că faci parte din familia lui Dumnezeu și ești copilul Său. Apartenența impune două condiții:

Să crezi că Fiul lui Dumnezeu a venit aici pe pământ să ne înfrățească cu El și să ne facă și pe noi fire dumnezeiască." Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii a lui Dumnezeu." Termenul " dreptul " fiind termen juridic.

 Deci: "Să se facă"... nu "să fie". Pentru a "te face" e necesară conceperea. Iar pentru concepere e nevoie de sămânță și apoi naștere.

"... fiindcă ați fost născuți din nou, nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci din una care nu putrezește, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu și rămâne în veac." (1Petru 1/23)

Chiar dacă prin sămânța credinței și naștere ai devenit copilul lui Dumnezeu, nu este suficient. A doua cerință impune păstrarea acestei  poziții privilegiate:

"Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, sunt (rămân) fii a lui Dumnezeu." (Rom. 8/14)

Ai pierdut statutul, ai pierdut moștenirea. Păstrarea calității de fiu obligă umblarea toată viața călăuzit de Duhul lui Dumnezeu.

Refuzul de a umbla călăuzit de Duhul sfânt înseamnă: răzvrătire, rebeliune.

Așadar: nimeni nu trebuie să fie îngrijorat dacă va moșteni sau nu viața veșnică. Fiecare trebuie să fie preocupat să fie copilul lui Dumnezeu.

Celelalte drepturi decurg de la sine...

Fiți binecuvântați!