1. Iubire, raza soarelui,
La toți păcătoșii,
Când lucești înăuntrul lor
Durerea se-alină.
Noaptea-ntunecată fuge
Când raza Ta intră,
Viață veselă vine
În inima tristă.

R: O iubire așa mare
De mult este
Și-i tot nouă
Izvorăște mie, ție
Și ne trage către sine.

2. Când de la cruce spre mine
Iubirea s-a vărsat
Și-a lucit înăuntrul meu,
Atunci m-am deșteptat.
De când știu cine m-a iubit,
Până la moartea Sa;
Bucuros Îi dau inima,
Spre a Lui mărire.

3. Soarele care-mi lucește,
Viața-mi îndulcește:
Este Isus, Emanuel,
Numai El rămâne.
Lui voi cânta aici săltând,
În valea plângerii
Și-n veci când eu
Îl voi vedea în casa cerească!

I: Harfa Coriștilor - 1905, cântarea nr. 111