Ierusalim, Ierusalim,
Din depărtare te privim:
De ce n-ai cunoscut măcar
Aşa târziu al păcii har?

Şi pe Hristos să-L fi primit,
Ca Rege sfânt şi preaiubit?
Să-I ieşi 'nainte cu alai,
Prinos de Bun Venit să-I dai;

Să I te-nchini pân' la pământ,
Şi să primeşti al Său Cuvânt;
Să-Ţi fie veşnic Împărat
Isus cel Binecuvântat!

Ierusalim, Ierusalim,
Tu n-ai venit cu nimb sublim,
Şi nu I-ai dat cununa ta,
Nu L-ai rugat ca să mai stea...

De Faţa Lui nu ţi-a fost dor,
Nici de-al iubirii Lui fior.
La porţi era Cel Aşteptat,
Şi tu râzând L-ai alungat.

Ce trist, căci era ziua ta,
Şi nu te-ai folosit de ea!
... Dar vai, atâţia fac la fel,
Şi nu-L primesc nici azi pe El.

Iar vremea cercetării când
Se duce și se pierde-n vânt,
N-o mai întoarce înapoi
Nici vremea veacului de-apoi!